Homofobii sunt cretini

În primul rând toate fobiile nu sunt altceva decât niște afecțiuni psihice miniore ce se pot trata foarte ușor prin înfruntare directă a obiectului ce cauzează fobia. E foarte simplu.
Nu promovez homosexualitatea, de fapt nici homosexualii nu promovează sexualitatea. Că mai exista unele parade și manifestări e cu totul și co totul altceva, ele sunt există tocmai din cauză că oamenii nu sunt toleranți. Eu zic că ai o mare rpoblemă daca te deranjează mai tare gândul că doi barbati fac  sex decât gândul ca in fiecare zi mor cam 16.000 de copii de foame. Până la umră de ce te deranjează atât de tare? Nu te influențează direct, cum nici copiii care mor de foame nu te influențează direct. Dar nimănui nu-i pasă de niște amărâți de copii, se pare că imaginea a doi bărbați ținându-se de mână îngrozește pe toată lumea. Sincer acum, nu e un pic cam aiurea? Și de ce să nu aibă toată lumea dreptul să se căsătorească cu toata lumea? La fel cum divele alea de pe la TV se căsătoresc și divorțează la TV, ar putea să se căsătorească și doi bărbați care chiar sunt împreună de mult timp și care și-ar dori foarte mult să aiba șansa asta. Și să nu mă luati cu căcaturile religioase că iau foc, nici măcar nu vreau să intru în acest subiect. Sau, la fel cu asiaticii se căsătoresc cu niște perne(DA, niște perne)

ar putea să se căsătorească și homosexualii. Și ar trebui să poată adopta și copii, nu e ca și cum i-ar abuza sexual, credeti că sunt mai fericiți copii care se nasc în familii heterosexuale și sunt abuzați de către tații lor? De fapt sunt mult mai dese azurile asea, eu nu am auzit niciodată de vreun cuplu homosexual care să-și abuzeze copilul. Plusc că doi tați sunt mai buni decât nici unul, sunt mii de copii prin orfelinate. Credeți că vor fi mai puțini frustrați dacă nu sunt ai nimănui? Dacă știu că au fost abandonați? Chiar credeți că vor râde copii de ei la școală că au doi tați? La fel de bine pot râde dacă au părânți alcoolici sau mai știu eu cum. Eu zic că nu e nimic mai rău decât să crești în orfelinat.

On my command unleash hell

Pentru că nu-i fain să îmbătrânești!

Cine zice că muzica din ziua de azi e o tâmpenie nu e altceva decât un hipiot amnezic care a uitat cum se zbenguia pe muzica lui Stefan Banica. Tinerii au fost mereu nebuni si plini de energie, mereu au avut gusturi muzicale nepotrivite pentru vremurile in care triau. La fel cum inainte de '90 era un fel de blasfemie sa asculti Modern Talking in loc de muzica populara, acum se șocheaza lumea ca asculti muzica electronica in loc de popul de rahat pe care il asculta parintii nostrii, gen Andra, Pepe sau mai știu eu ce. Și sunt convins că la fel vor zice si copii mei, vor râde pana vor muri de muzica mea electronica pe care o ascult acum. Dar eu cel puțin nu le voi critica muzica, muzica e pur și simplu muzică, nu e nimic de criticat, nu-ți place nu asculți, ai sute de genuri dintre care poți să alegi. Chiar dacă acum ascult mai mult muzică electronică, știu ce înseamnă și rock vechi, jazz și multe altele. Mi-a plăcut să experimentez și să nu desconsider nici un gen muzical(în afară de manele, ăla nu e un gen muzical, e un căcat).

Găști

Mă uitam zilele trecute la o serie de documentare legate de cele mai mari și mai periculoase găști din lume, m-a interesat în mod special rivalitatea dintre "MS13" și "18 street". Nu m-au interesat datele exacte, am vrut să cunosc cât de cât conceptul și mentalitatea. Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost că aceste găști au apărut chiar în Statele Unite. Au apărut ca o urmare a războiului civil, o forma de protest împotriva guvernului și a discriminării. Găștile au apărut ca o necesitate a indivizilor de o anumită rasă de a se apăra și de a supraviețui împreună. Acest lucru nu e greu de înțeles, e singura modalitate de supraviețuire într-o astfel de societate. Având în vedere sărăcia și violența care se practică în societățile lor, e aproape imposibil să nu apară tot felul de grupări care să încerce să se apere și să supraviețuiască. Principalele lor activități sunt traficul de droguri, de arme și colectarea taxelor de peotecție. Puterea unei găști să în teritoriul pe care îl controlează. El Salvador este statul în care acest fenomen este cel mai accentuat, principalele găști care își împart teritoriul sunt MS și 18. Fiecare dintre aceste găști are o istorie oarecum asemănătoare. Ceea ce nu am putut eu să înțeleg este de ce aceste găști sunt rivale, de ce se bat pentru teritoriu, de ce se omoară între ei. E ca un ciclu nesfârșit,  un membru MS omoară un membru 18, apoi apare răzbunarea care se soldează cu și mai multe victime și apoi răzunarea răzbunării și tot așa. Nu se știe cine a atacat primul însă războiul ăsta nu se va termina niciodată. Membrii găștilor sunt în general până în 30 de ani, de fapt puțini reușesc să treacă de această vârstă. Sun niște tineri speriați, unii dintre ei nu au părinți, la prima vedere par inofensivi doar că sunt înarmați până în dinți. Politia nu are ce să le facă, ba chiar se sepeculează că guvernul ar alimenta acest conflict tocmai ca să distragă atenția populației. Traficul de droguri pe care îl practică găștile astea nici nu se compară cu tonele de cocaină transportate de către importanți membrii ai statului. Corupția este principalul motiv pentru care aceste găști există. E o societate bolnavă, tinerii sunt speriți, încearcă să se apere, își fac găști și ajung să se omoare între ei. Nimic nu e mai periculos decât un puști de 17 ani cu un pistol. O să vă dau două exemple care ilustrează perfect violența acestor găști: ca să intrii în 18 trebuie să fii bătut măr de 4 membrii ai găștii timp de 18 secunde iar ca să intrii în MS trebuie să bați, să omorti, sau să violezi un membru al unei găști rivale, cel mai des este vorba de membrii 18. Odată ce intrii în aceste găști, nu mai poți să ieși, niciodată, dacă pleci te omoară ei, dacă rămâi o să mor oricum la un moment dat. Nu poti decât să ajungi în închisoare, la spital sau în cimitir.
Cei ce nu cunosc prea bine realitatea tind să dea vina pe tinerii speriați cu arme însă oamenii mari în costume scumpe sunt de vină și de data asta, nimeni nu intră într-o gașcă de plăcere, nimeni nu vrea să-și trăiască viață așa.

Din nou la școală

Chiar dacă acesta este al 15-lea început de an școlar/universitar, încă am senzația aia din clasa I. Numai că acum sunt mai puțin speriat ca atunci, însă a rămas senzația de curiozitate, entuziasmult, optimismul din fiecare an. De fapt aceasta este singura perioadă în care sunt optimist, după primele câteva săptămâni moralul va începe să-mi scadă treptat. Începutul anului școlar e partea mea preferată, restul nu prea îmi place, trebuie să recunosc că sunt un om superficial, îmi place să încep lucruri noi dar urăsc să le duc la capăt, probabil mă plictisesc repede. Chiar dacă știu că o să fie de căcat la școală, chiar dacă știu cum decurg lucrurile în sistemul educațional românesc, în fiecare an aștept cu nerăbdare să înceapă școala. Nu știu dacă e numai vina mea că nu reușesc să-mi mențin motivația pe tot parcursul anului, ce să fac eu dacă la școală e așa de plictisitor? Probabil și miniștrii ăstia ar trebui să schimbe cumva lucrurile, mentalitățile tinerilor sunt într-o permanentă schimbare dar sistemul rămâne același, e ca și cum ai încerca să porți același tricou de când te naști până mori, pur și simplu nu se mai potrivește. Chestia e că specialiștii în educație chiar se străduiesc să schimbe ceva însă nu îi ia nimeni în seamă, discutam cu o doamnă profesoară de pedagogie care îmi povestea că ei se srâng în fiecare an și vin cu propuneri însă nu îi ia niemni în seamă, Guvernul are alte treburi, ei se pricep la toate, nu au nevoie de consiliere din partea unor pedagogi, ei sunt și miniștrii și ingineri și pedagogi și ... de toate. Mulți dau vina pe profesori și pedagogi însă ei sunt doar niște marionete, ei ar vrea să schimbe ceva pentru că sunt deja în sistem și văd că merge prost însă nu îi aude nimeni. Probabil nici anul ăsta nu se va schimba nimic, chiar dacă la bac am avut parte de un eșec la nivel național. Și nu e vina copiilor, cine i-a crescut și i-a educat pe copii ăia?

Din punct de vedere biologic, oamenii au o memorie genetică foarte mică față de alte animale, dacă iei un pui de crocodil și un bebeluș și îi abandonezi la naștere, puiul de crocodil va supraviețui, pentru că el are în memoria genetică instinctele de supraviețuire, el știe ce trebuie să facă fără să i se zică. Pe când pe un bebeluș trebuie să-l înveți absolu totul, oamenii au foarte puține reflexe moștenite genetic, practic ne naștem cu creierul aproape gol, suntem făcuți să fim educați, s-a arătat că dacă pe unii copii nu îi înveți să meargă sau să vorbească până la anumite vârste, nu vor mai învăța niciodată. Creierul uman e aproape gol la naștere, sunt anumite legături care trebuiesc făcute între neuroni, e foarte important ca un copil să primească o educație adecvată, oamenii au cea mai lungă copilărie dintre toate speciile de mamifere și sunt cei mai dependenți de semenii lor. Suntem cei mai vulnerabili dar și cei mai puternici, avem potențial, am evoluat pe niște principii bine definite, dacă alte animale au colți și ghiare, noi avem creiere, creierul este cea mai puternică armă a noastră. Am renunțat la alte adaptări în schimbul inteligenței, așa se explică faptul că un bebeluș nu e în stare să supraviețuiască singur, nu suntem făcuți să trăim singuri, suntem făcuți să fim educați, să ne dezvoltăm creierele astfel încât să fim niște membrii activi ai societății, ăsta e instinctul uman, nu știm să facem altceva mai bine decât să trăim împreună. Cu siguranță avem cea mai complexă viață socială dintre toate mamiferele. Și adevărul este că am reușit să fim cea mai puternică specie de pe pământ, nimeni nu se poate întrece cu oamenii. Să presupunem prin absurd că toate celălalte animale de pe Pământ ar organiza un atac asupra noastră, nu ne-ar putea doborâ nimeni, pentru că suntem deștepți, suntem organizați și avem cele mai sofisticate unelte. Nu avem nevoie de colți și ghiare, avem materiale rezistente(cum ar fi oțelul și betonul), motoare puternice, curent electric și multe alte metode de a produce energie, de a ne deplasa, de a comunica și de a ne apăra. Momentan noi suntem șefii pe planeta asta, deja nu se mai pune problema unei concurențe din parte altor specii, ne concurăm între noi, ne batem între noi, cred că am avea nevoie de o amenințare din partea altei specii ca să ne reorganizăm și să lucrăm împreună pentru că momentan evoluția noastră nu mai e în interesul societății ci pare să ducă la autodistrugere

Bipolar :):

Sunt aproape sigur că sufăr de o formă uşoară de tulburare bipolară, de obicei nu-mi pun singur un diagnostic dar de data asta sunt aproape sigur. Din câte am citit şi după testele pe care mi le-am făcut mi-am dat seama că aş suferi de aşa ceva, adică asta ar explica multe. Asta ar explica faptul că astăzi mă simt plin de energie fără vreun motiv, asta după aproape o săptămână de insomnie, poftă de mâncare exagerată şi lipsă totală de energie. Asta pare a fi cea mai bună parte a tulburării bipolare, faptul că după ce ieşi din starea aia de căcat intrii într-o stare de extaz nejustificat.




Bipolar disorder FTW!!
Loud electro music & other creazy shit!!!!!!!!

Pseudo-intelectuali

Prefer să stau de vorbă cu un om prost, fără pic de educație și fără vreo tangență cu cultura decât să-mi pierd timpul ascultând un pseudo-intelectual. Un om simplu este mult mai sincer și mai ancorat de realitate decât un pseudo-intelectual. Oricât ar fi de prost și de sărac, un om simplu te învață multe. Mi se pare amuzant că cei care fac apel la cultură sunt de fapt niște inculți frustrați de condiția lor de omameni mediocrii. Dacă îi iei la bani mărunți aflii că nu e nimic de curul lor și că manifestările lor culturale nu sunt altceva decât excese de zel. Ei sunt genul de oameni care își scot cărțile din geantă într-un autobuz aglomerat ca să vadă lumea că ei sunt culți, dând din coate ca să-și facă loc să întoarcă paginile. Sunt genul de oameni care se îmbracă la cravată când merg la piața. Îmi e silă, îmi vine să mă las de școală și de toate, să fac orice doar ca să nu ajung așa. Nu am nevoie de aprobarea celorlalți ca să mă simt deștept. Din punctul meu de vedere astfel de oameni nu sunt decât niște gunoaie, simpla lor prezență mă irită, singurul motiv pentru care trăiesc oamenii ăștia este să te facă să te simți inferior, iar ceea ce mă irită și mai mult este că reușesc să primească atenție, unii oameni chiar îi respectă și îi dau ca exemple. Cine sunt pseudo-intelectualii? Cei sub 40 sunt doar niște lingăi care "își pupă șefii în cur ca să ajungă și ei niște șefi mai mici", iar cei peste 40 sunt foști membrii ai Partidului Comunist pe care îi pupa pe vremuri lumea în pulă de frica lui "Nea Nicu". Așa că de ce să îi respect? De ce să le dau importanță? De ce să le acord statutul de intelectual? De ce să-l plâng pe Păunescu? Mulți m-am privit cu dispreț când am zis "a mai murit un comunist" în ziua în care a murit Păunescu. Nu respect pe nimeni fără să am un motiv bun.

Hardcore mode!

În general sunt un om care reacționează mai greu la stimuli, e destul de greu să-mi captezi atenția. Nu-mi place muzica simplă, îmi place să-mi ocup toate canalele auditive când ascult muzică, nu vreau să mai am loc să și gândesc. Urăsc genurile muzicale cu sunete puține și repetitive, în special muzica pop. Recunosc că la început nu puteam să ascult rock, pentru că erau prea multe sunete și nu înțelegeam nimic, mă durea capul. Am plecat de jos, am început cu System Of A Down, cred că este o formație foarte bună pentru cei neinițiați în muzica rock. Am observat că pe măsură ce ascultam un anumit gen de muzică, începeam să mă obișnuiesc cu el și voiam din ce în ec mai mult. Când am ascultat prima dată Mudvayne am zis că fac infart dar după un timp mi s-a obișnuit urechea, și am trecut la lucruri din ce în ce mai dure. Sunt sidur că dacă ascultam de prima dată ce ascult acum nu mi-ar fi plăcut deloc. Prima trupă metalcore care mi-a plăcut a fost The Devil Wears Prada. Prietenii mei non-hardcore nu înțeleg cum pot să ascult așa ceva, cum de nu mă doare capul. Adevărul e că m-am obișnuit și chiar am devenit dependent, din când în când mai schimb playlist-ul dar mereu revin la muzica mea de suflet. Mi-a intrat în sânge și nu mă pot abține. Nu zică că sunt eu cel mai hardcore, și nici nu vreau, știu multe trupe care depășesc limita și care țipă doar de dragul de a țipa. Sau poate că sunt prea hardcore pentru mine, și asta e posibil, fiecare are limitele lui, eu ascult exact ceea ce mă face să mă simt bine, momentan cam ăsta e nivelul meu de hardcoreală.