luni, 8 august 2011

Produse de rahat

E a nu ştiu câta oară când îmi schimb căştile, am observat că cu cât sunt mai scumpe cu atât se strică mai repede. Zici că sunt făcute intenţionat să se strice. Când am timp le mai şi repar, ca să fac economie. Nu vreau să mă laud dar cele reparate de mine ţin cel mai mult pentru că refac legăturile cum trebuie, alea făcute de ei sunt foarte slabe, zici că sunt lipite cu plastelină. Asta mă face să cred că sunt făcute să se strice, şi se pare că ţine şmecheria pentru că mulţi nu ştiu cum se repară sau pur şi simplu nu merită efortul, mai bine cumperi altele. Până la urmă asta o să fac şi eu, nu m-aş agita în halul ăsta dacă nu aş fi în autobuz iar şoferul nu ar asculta manele. În România nu ai decât să-ţi iei căşti dacă nu îţi plac manelele. Până cobor din autobuz nu am decât să suport "hai motor, motor, fetelor! ".
O să discut cu altă ocazie despre acastă ciumă muzicală, deşi se încadrează în subiectul articolului "produse de rahat", pentru că o manea nu e o producţie muzicală, ci un produs destinat cocalarilor, face parte din stilul lor de viaţă. Când ascultă o manea, cocalarul nu simte muzică ci şmecherie, are aceeaşi senzaţie ca şi când se dă cu spray, nu e ceva muzical, e ceva legat de impresii nu de muzică în sine , pur şi simplu atât îl duce capul şi aşa se simte el bine, se simte mai sus ca alţii. Poluarea fonică e obligatorie! Altfel nu are sens, nu ai valoare.