On my command unleash hell

Pentru că nu-i fain să îmbătrânești!

Cine zice că muzica din ziua de azi e o tâmpenie nu e altceva decât un hipiot amnezic care a uitat cum se zbenguia pe muzica lui Stefan Banica. Tinerii au fost mereu nebuni si plini de energie, mereu au avut gusturi muzicale nepotrivite pentru vremurile in care triau. La fel cum inainte de '90 era un fel de blasfemie sa asculti Modern Talking in loc de muzica populara, acum se șocheaza lumea ca asculti muzica electronica in loc de popul de rahat pe care il asculta parintii nostrii, gen Andra, Pepe sau mai știu eu ce. Și sunt convins că la fel vor zice si copii mei, vor râde pana vor muri de muzica mea electronica pe care o ascult acum. Dar eu cel puțin nu le voi critica muzica, muzica e pur și simplu muzică, nu e nimic de criticat, nu-ți place nu asculți, ai sute de genuri dintre care poți să alegi. Chiar dacă acum ascult mai mult muzică electronică, știu ce înseamnă și rock vechi, jazz și multe altele. Mi-a plăcut să experimentez și să nu desconsider nici un gen muzical(în afară de manele, ăla nu e un gen muzical, e un căcat).

Găști

Mă uitam zilele trecute la o serie de documentare legate de cele mai mari și mai periculoase găști din lume, m-a interesat în mod special rivalitatea dintre "MS13" și "18 street". Nu m-au interesat datele exacte, am vrut să cunosc cât de cât conceptul și mentalitatea. Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost că aceste găști au apărut chiar în Statele Unite. Au apărut ca o urmare a războiului civil, o forma de protest împotriva guvernului și a discriminării. Găștile au apărut ca o necesitate a indivizilor de o anumită rasă de a se apăra și de a supraviețui împreună. Acest lucru nu e greu de înțeles, e singura modalitate de supraviețuire într-o astfel de societate. Având în vedere sărăcia și violența care se practică în societățile lor, e aproape imposibil să nu apară tot felul de grupări care să încerce să se apere și să supraviețuiască. Principalele lor activități sunt traficul de droguri, de arme și colectarea taxelor de peotecție. Puterea unei găști să în teritoriul pe care îl controlează. El Salvador este statul în care acest fenomen este cel mai accentuat, principalele găști care își împart teritoriul sunt MS și 18. Fiecare dintre aceste găști are o istorie oarecum asemănătoare. Ceea ce nu am putut eu să înțeleg este de ce aceste găști sunt rivale, de ce se bat pentru teritoriu, de ce se omoară între ei. E ca un ciclu nesfârșit,  un membru MS omoară un membru 18, apoi apare răzbunarea care se soldează cu și mai multe victime și apoi răzunarea răzbunării și tot așa. Nu se știe cine a atacat primul însă războiul ăsta nu se va termina niciodată. Membrii găștilor sunt în general până în 30 de ani, de fapt puțini reușesc să treacă de această vârstă. Sun niște tineri speriați, unii dintre ei nu au părinți, la prima vedere par inofensivi doar că sunt înarmați până în dinți. Politia nu are ce să le facă, ba chiar se sepeculează că guvernul ar alimenta acest conflict tocmai ca să distragă atenția populației. Traficul de droguri pe care îl practică găștile astea nici nu se compară cu tonele de cocaină transportate de către importanți membrii ai statului. Corupția este principalul motiv pentru care aceste găști există. E o societate bolnavă, tinerii sunt speriți, încearcă să se apere, își fac găști și ajung să se omoare între ei. Nimic nu e mai periculos decât un puști de 17 ani cu un pistol. O să vă dau două exemple care ilustrează perfect violența acestor găști: ca să intrii în 18 trebuie să fii bătut măr de 4 membrii ai găștii timp de 18 secunde iar ca să intrii în MS trebuie să bați, să omorti, sau să violezi un membru al unei găști rivale, cel mai des este vorba de membrii 18. Odată ce intrii în aceste găști, nu mai poți să ieși, niciodată, dacă pleci te omoară ei, dacă rămâi o să mor oricum la un moment dat. Nu poti decât să ajungi în închisoare, la spital sau în cimitir.
Cei ce nu cunosc prea bine realitatea tind să dea vina pe tinerii speriați cu arme însă oamenii mari în costume scumpe sunt de vină și de data asta, nimeni nu intră într-o gașcă de plăcere, nimeni nu vrea să-și trăiască viață așa.

Din nou la școală

Chiar dacă acesta este al 15-lea început de an școlar/universitar, încă am senzația aia din clasa I. Numai că acum sunt mai puțin speriat ca atunci, însă a rămas senzația de curiozitate, entuziasmult, optimismul din fiecare an. De fapt aceasta este singura perioadă în care sunt optimist, după primele câteva săptămâni moralul va începe să-mi scadă treptat. Începutul anului școlar e partea mea preferată, restul nu prea îmi place, trebuie să recunosc că sunt un om superficial, îmi place să încep lucruri noi dar urăsc să le duc la capăt, probabil mă plictisesc repede. Chiar dacă știu că o să fie de căcat la școală, chiar dacă știu cum decurg lucrurile în sistemul educațional românesc, în fiecare an aștept cu nerăbdare să înceapă școala. Nu știu dacă e numai vina mea că nu reușesc să-mi mențin motivația pe tot parcursul anului, ce să fac eu dacă la școală e așa de plictisitor? Probabil și miniștrii ăstia ar trebui să schimbe cumva lucrurile, mentalitățile tinerilor sunt într-o permanentă schimbare dar sistemul rămâne același, e ca și cum ai încerca să porți același tricou de când te naști până mori, pur și simplu nu se mai potrivește. Chestia e că specialiștii în educație chiar se străduiesc să schimbe ceva însă nu îi ia nimeni în seamă, discutam cu o doamnă profesoară de pedagogie care îmi povestea că ei se srâng în fiecare an și vin cu propuneri însă nu îi ia niemni în seamă, Guvernul are alte treburi, ei se pricep la toate, nu au nevoie de consiliere din partea unor pedagogi, ei sunt și miniștrii și ingineri și pedagogi și ... de toate. Mulți dau vina pe profesori și pedagogi însă ei sunt doar niște marionete, ei ar vrea să schimbe ceva pentru că sunt deja în sistem și văd că merge prost însă nu îi aude nimeni. Probabil nici anul ăsta nu se va schimba nimic, chiar dacă la bac am avut parte de un eșec la nivel național. Și nu e vina copiilor, cine i-a crescut și i-a educat pe copii ăia?

Din punct de vedere biologic, oamenii au o memorie genetică foarte mică față de alte animale, dacă iei un pui de crocodil și un bebeluș și îi abandonezi la naștere, puiul de crocodil va supraviețui, pentru că el are în memoria genetică instinctele de supraviețuire, el știe ce trebuie să facă fără să i se zică. Pe când pe un bebeluș trebuie să-l înveți absolu totul, oamenii au foarte puține reflexe moștenite genetic, practic ne naștem cu creierul aproape gol, suntem făcuți să fim educați, s-a arătat că dacă pe unii copii nu îi înveți să meargă sau să vorbească până la anumite vârste, nu vor mai învăța niciodată. Creierul uman e aproape gol la naștere, sunt anumite legături care trebuiesc făcute între neuroni, e foarte important ca un copil să primească o educație adecvată, oamenii au cea mai lungă copilărie dintre toate speciile de mamifere și sunt cei mai dependenți de semenii lor. Suntem cei mai vulnerabili dar și cei mai puternici, avem potențial, am evoluat pe niște principii bine definite, dacă alte animale au colți și ghiare, noi avem creiere, creierul este cea mai puternică armă a noastră. Am renunțat la alte adaptări în schimbul inteligenței, așa se explică faptul că un bebeluș nu e în stare să supraviețuiască singur, nu suntem făcuți să trăim singuri, suntem făcuți să fim educați, să ne dezvoltăm creierele astfel încât să fim niște membrii activi ai societății, ăsta e instinctul uman, nu știm să facem altceva mai bine decât să trăim împreună. Cu siguranță avem cea mai complexă viață socială dintre toate mamiferele. Și adevărul este că am reușit să fim cea mai puternică specie de pe pământ, nimeni nu se poate întrece cu oamenii. Să presupunem prin absurd că toate celălalte animale de pe Pământ ar organiza un atac asupra noastră, nu ne-ar putea doborâ nimeni, pentru că suntem deștepți, suntem organizați și avem cele mai sofisticate unelte. Nu avem nevoie de colți și ghiare, avem materiale rezistente(cum ar fi oțelul și betonul), motoare puternice, curent electric și multe alte metode de a produce energie, de a ne deplasa, de a comunica și de a ne apăra. Momentan noi suntem șefii pe planeta asta, deja nu se mai pune problema unei concurențe din parte altor specii, ne concurăm între noi, ne batem între noi, cred că am avea nevoie de o amenințare din partea altei specii ca să ne reorganizăm și să lucrăm împreună pentru că momentan evoluția noastră nu mai e în interesul societății ci pare să ducă la autodistrugere