Din nou la școală

Chiar dacă acesta este al 15-lea început de an școlar/universitar, încă am senzația aia din clasa I. Numai că acum sunt mai puțin speriat ca atunci, însă a rămas senzația de curiozitate, entuziasmult, optimismul din fiecare an. De fapt aceasta este singura perioadă în care sunt optimist, după primele câteva săptămâni moralul va începe să-mi scadă treptat. Începutul anului școlar e partea mea preferată, restul nu prea îmi place, trebuie să recunosc că sunt un om superficial, îmi place să încep lucruri noi dar urăsc să le duc la capăt, probabil mă plictisesc repede. Chiar dacă știu că o să fie de căcat la școală, chiar dacă știu cum decurg lucrurile în sistemul educațional românesc, în fiecare an aștept cu nerăbdare să înceapă școala. Nu știu dacă e numai vina mea că nu reușesc să-mi mențin motivația pe tot parcursul anului, ce să fac eu dacă la școală e așa de plictisitor? Probabil și miniștrii ăstia ar trebui să schimbe cumva lucrurile, mentalitățile tinerilor sunt într-o permanentă schimbare dar sistemul rămâne același, e ca și cum ai încerca să porți același tricou de când te naști până mori, pur și simplu nu se mai potrivește. Chestia e că specialiștii în educație chiar se străduiesc să schimbe ceva însă nu îi ia nimeni în seamă, discutam cu o doamnă profesoară de pedagogie care îmi povestea că ei se srâng în fiecare an și vin cu propuneri însă nu îi ia niemni în seamă, Guvernul are alte treburi, ei se pricep la toate, nu au nevoie de consiliere din partea unor pedagogi, ei sunt și miniștrii și ingineri și pedagogi și ... de toate. Mulți dau vina pe profesori și pedagogi însă ei sunt doar niște marionete, ei ar vrea să schimbe ceva pentru că sunt deja în sistem și văd că merge prost însă nu îi aude nimeni. Probabil nici anul ăsta nu se va schimba nimic, chiar dacă la bac am avut parte de un eșec la nivel național. Și nu e vina copiilor, cine i-a crescut și i-a educat pe copii ăia?

Din punct de vedere biologic, oamenii au o memorie genetică foarte mică față de alte animale, dacă iei un pui de crocodil și un bebeluș și îi abandonezi la naștere, puiul de crocodil va supraviețui, pentru că el are în memoria genetică instinctele de supraviețuire, el știe ce trebuie să facă fără să i se zică. Pe când pe un bebeluș trebuie să-l înveți absolu totul, oamenii au foarte puține reflexe moștenite genetic, practic ne naștem cu creierul aproape gol, suntem făcuți să fim educați, s-a arătat că dacă pe unii copii nu îi înveți să meargă sau să vorbească până la anumite vârste, nu vor mai învăța niciodată. Creierul uman e aproape gol la naștere, sunt anumite legături care trebuiesc făcute între neuroni, e foarte important ca un copil să primească o educație adecvată, oamenii au cea mai lungă copilărie dintre toate speciile de mamifere și sunt cei mai dependenți de semenii lor. Suntem cei mai vulnerabili dar și cei mai puternici, avem potențial, am evoluat pe niște principii bine definite, dacă alte animale au colți și ghiare, noi avem creiere, creierul este cea mai puternică armă a noastră. Am renunțat la alte adaptări în schimbul inteligenței, așa se explică faptul că un bebeluș nu e în stare să supraviețuiască singur, nu suntem făcuți să trăim singuri, suntem făcuți să fim educați, să ne dezvoltăm creierele astfel încât să fim niște membrii activi ai societății, ăsta e instinctul uman, nu știm să facem altceva mai bine decât să trăim împreună. Cu siguranță avem cea mai complexă viață socială dintre toate mamiferele. Și adevărul este că am reușit să fim cea mai puternică specie de pe pământ, nimeni nu se poate întrece cu oamenii. Să presupunem prin absurd că toate celălalte animale de pe Pământ ar organiza un atac asupra noastră, nu ne-ar putea doborâ nimeni, pentru că suntem deștepți, suntem organizați și avem cele mai sofisticate unelte. Nu avem nevoie de colți și ghiare, avem materiale rezistente(cum ar fi oțelul și betonul), motoare puternice, curent electric și multe alte metode de a produce energie, de a ne deplasa, de a comunica și de a ne apăra. Momentan noi suntem șefii pe planeta asta, deja nu se mai pune problema unei concurențe din parte altor specii, ne concurăm între noi, ne batem între noi, cred că am avea nevoie de o amenințare din partea altei specii ca să ne reorganizăm și să lucrăm împreună pentru că momentan evoluția noastră nu mai e în interesul societății ci pare să ducă la autodistrugere