Pseudo-intelectuali

Prefer să stau de vorbă cu un om prost, fără pic de educație și fără vreo tangență cu cultura decât să-mi pierd timpul ascultând un pseudo-intelectual. Un om simplu este mult mai sincer și mai ancorat de realitate decât un pseudo-intelectual. Oricât ar fi de prost și de sărac, un om simplu te învață multe. Mi se pare amuzant că cei care fac apel la cultură sunt de fapt niște inculți frustrați de condiția lor de omameni mediocrii. Dacă îi iei la bani mărunți aflii că nu e nimic de curul lor și că manifestările lor culturale nu sunt altceva decât excese de zel. Ei sunt genul de oameni care își scot cărțile din geantă într-un autobuz aglomerat ca să vadă lumea că ei sunt culți, dând din coate ca să-și facă loc să întoarcă paginile. Sunt genul de oameni care se îmbracă la cravată când merg la piața. Îmi e silă, îmi vine să mă las de școală și de toate, să fac orice doar ca să nu ajung așa. Nu am nevoie de aprobarea celorlalți ca să mă simt deștept. Din punctul meu de vedere astfel de oameni nu sunt decât niște gunoaie, simpla lor prezență mă irită, singurul motiv pentru care trăiesc oamenii ăștia este să te facă să te simți inferior, iar ceea ce mă irită și mai mult este că reușesc să primească atenție, unii oameni chiar îi respectă și îi dau ca exemple. Cine sunt pseudo-intelectualii? Cei sub 40 sunt doar niște lingăi care "își pupă șefii în cur ca să ajungă și ei niște șefi mai mici", iar cei peste 40 sunt foști membrii ai Partidului Comunist pe care îi pupa pe vremuri lumea în pulă de frica lui "Nea Nicu". Așa că de ce să îi respect? De ce să le dau importanță? De ce să le acord statutul de intelectual? De ce să-l plâng pe Păunescu? Mulți m-am privit cu dispreț când am zis "a mai murit un comunist" în ziua în care a murit Păunescu. Nu respect pe nimeni fără să am un motiv bun.